Doliu in ograda...

A murit Alexia...
As vrea sa spun cuvinte marete... de lauda si admiratie cum se face la moarta unui suflet apropiat dar vorbele ar fi goale si lipsite de profunzime...
Daca exista cuvinte ce pot defini sentimentele dintre oameni acelea pot fi rostite simplu afectiune , tandrete, dragoste , respect...
Dar cum poti defini in cuvinte fara sa gresesti relatia ta cu cel care desi nu e om si nu poate intelege multe, ti-a salvat viata poate nu o data ... si ti-a umplut-o de bucurie de milioane de ori.
Stiti oare ce inseamna sa uiti noaptea poarta deschisa si sa nu-ti pese? Sa pui capul pe perna ta linistit stiind ca cineva acolo nu doarme pentru tine?.... Sau poate ar trebui sa va intreb daca stiti ce bucurie imensa iti umple sufletul cand o privesti in ochi pe cea care cu o seara inainte simtind inima vicleana a hotului a latrat cum numai ea a stiut, trezindu-te din somn in toiul noptii si buimac uitandu-te pe geam sa constati ca furul e pregatit sa-ti sara in curte... ce spaima- si ce recunostiinta si asta nu o data... In lumea ei tacuta a stiut intotdeauna cand un prieten a intrat in ograda si chiar daca nu il mai vazuse pana atunci s-a bucurat vazandu-l... Cati dinte noi recunoastem cine ne este prieten cu adevarat? si avem intelepciune ....
Ar fi multe de spus despre prietena si pazitoarea noastra poate faptul ca a disparut din viata noastra incet si fara zgomot asa cum a intrat...
Imi aduc aminte doi ochi caprui si limpezi ce ma priveau serios intr-o seara tarziu din spatele usii de la sufragerie. Casa era inca in amenajare si nu locuiam decat in bucatarie .
Sotul meu o adusese de la serviciu dupa mai multe zile in care s-a tinut de el in permanenta.
Nu stiam daca trebuie sa ma tem sau sa ma bucur.Era un ciobanesc german in plina tinerete si cu o fata de o seriozitate extaordinara ."E cuminte fata lu tata , nu musca" a spus sotul cu dragoste..." ea o sa fie cainele nostru, gaseste-i un nume frumos caci nu stiu cum o cheama".
Am botezat-o Karina pentru ca mi se parea nespus de frumoasa si dura in acelasi timp, dar am constatat ca imi raspundea cand o strig mai mult din politete... Am decis sa aflu cum o cheama si am facut o lista cu vreo 20 de posibile nume de caini... Am strigat-o pe fiecare in parte dar ma privea cu o fata gidusa parca zambind...am renuntat in curand .Era un caine de o exuberanta exploziva stia sa te bucure, dar mai ales era foarte ascultatoare.... am constatat ca nu e straina de comenzile obisnuite pe care le invata de obicei cainii dresati... si totusi un caine asa bun trebuie sa aiba un nume frumos... gandind la acest lucru si trebaluind prin bucatarie sub ochii atenti ai noului meu chirias de dincolo de usa mi-a venit in minte o soapta :" numele ei e Alexia" . M-a pufnit rasul nu m-as fi gandit niciodata la asa ceva.... dar curioasa la culme am zis sa incerc sa vad ce iese ... Ca sa fiu sigura ca nu ma inseala politetea ei i-am dat drumul in curte sa se joace putin si dupa un timp am strigat-o intr-acel fel ciudat ... intr-o secunda o vad alergand si dand din coada cu bucurie de parca nu-i venea sa creada ... nici mie ca aveam un caine cu un nume atat de bizar...
Am iubit-o toti si ea ne-a iubit pe fiecare in parte in felul ei tacut si fara cuvinte ...
Aseara cu infrigurare , m-am dus sa incui poarta... .Nu ma asteptam sa ne paraseasca atat de repede ... E o senzatie tare dureroasa ca cineva sa moara langa tine si tu sa nu poti face nimic... Simti cat esti de mic si neputincios in fata mortii , tu care treci prin viata invaluit in atata galagie ... Ti se pare ca esti atat de puternic si intelept cand viata te poarta pe val dar iata-te in fata morti fara puteri si gol...
Stim ca moartea e doar o poarta spre viata de dincolo, dar oare de ce ne inspaimanta si ne doare cand o privim in ochi? Probabil pentru ca nu suntem pregatiti sa o trecem inca... dar cand vom fi ?
Cu bine catelusa draga ....