Primiti cu colindul?

Va ofer cu drag acest colind .

Noutati din gradina

Ultimele zile au fost foarte pline.
Intru aproape zilnic in grdina pentru vajnica mea lupta cu buruienile; leg crizantemele si tufanelele care au crescut destul de inalte.
Am recoltat menta, (miroase superb) coada soricelului si recoltez inca galbenele care infloresc pe tot parcursul verii pana toamna tarziu...
Am reusit sa usuc mai multa matase de porumb anul acesta de la porumbii pe care i-am mancat impreuna cu copiii...
Am uscat cimbru.
Am reusit in sfarsit sa confectionez compostorul care a si a intrat in drepturi avand in vedere ca reusesc sa scot din gradina cantitati insemnate de resturi de fructe, legume si plante ce raman in urma debarasarii gradinii. O cantitate egala daca nu mai mare merge zilnic spre hrana la cele 3 gaste, 2 rate, 3 gaini 30 si ceva de pui si un iepuras dragalas si foarte pofticios.
Compostorul meu arata cam asa:
L-am confectionat asa cum am planuit din patru paleti prinsi cu sarma unii de altii, pozitionati cu fata spre interior.
E suficient de mare si de incapator.
Celalalt tip de ingrasamant natural pe care l-am adus asta primavara ( balegar de vaca si cal) s-a compactat si a scazut considerabil in dimensiuni. Cred ca la primavara va fi numai bun de utilizat. Langa el depozitez gainatul de la pui si ce mai adun de la iepuras cand fac curatenie.
Sper ca din anul urmator sa pot sa folosesc si compostul, pe care intentionez sa il utilizez mai mult la salate si flori( mai ales trandafiri).
Anul acesta am procedat la taieri drastice in primavara la meri. Crescusera foarte inalti si nu reuseam sa ii stropesc si nici sa ii adun. Acest soi de mar (Florina) e un fel de ionatan dar care se coace foarte tarziu. Si se matureaza in timp dupa recoltare . E un mar bun de pastrat pentru iarna . Din pacate eu nu am practicat stropirile necesare si merele desi sunt foarte frumoase majoritatea sunt viermanoase.




Un succes neasteptat l-am avut anul acesta cu trei plante pe care le-am cultivat pentru prima data.
Prima si a doua sunt doua varietati de busuioc : cel obisnuit pe care il putem vedea cel mai des in mana parinteilor cand boteaza si cealalta varietate este cea comestibila care se deosebeste de cel obisnuit prin forma si dimensiunea frunzelor( sunt viguroase si incretite, de dimensiuni variabile de un verde usor mai deschis), si prin aroma care este un pic diferita si mult mai intensa, alta deosebire este faptul ca este foarte fragil si perisabil. ( am avut batai de cap la uscare, frunzele lovite, sifonate sau indoite s-au stricat pur si simplu, si se deterioreaza foarte repede).

Asa arata in primavara si asa am recoltat eu ieri:
Iar busuiocul obisnuit care a crescut imens anul acesta arata cam asa (sau mai bine zis o parte din el):
L-am spalat si l-am atarnat cu tot respectul cuvenit pe perete, unul de o parte si celalalt de cealalta parte a usi de la intrarea principala.
Dupa cum ati observat poate busuiocul obisnuit are mai putine frunze in favoarea florilor.
Iar cea de-a treia planta noua in gradina este o "salata", mai bine zis o verzitura . Se numeste Mangold si este (dupa parerea mea) o incrucisare intre sfecla si spanac adica frunzele sunt ca la sfecla seamana si cu stevia putin ca forma dar cresc pe tije viguroase (albe- la soiul Lukulus) si gustul este pronuntat de spanac. Verdele este foarte intens dar nu asa de inchis ca la spanac.
Frunzele sunt carnoase si crete si variaza ca dimensiune ajungand( la mine in gradina ) la fabuloasa inaltime de 80 cm cu tot cu tija.
Radacina este ca o ridiche alba destul de subtire si redusa ca dimensiune.
Ceea ce va pot spune ca il consum inca din primavara cand era rasad ca e tare bun.
Se poate prepara sub forma de mancare ca spanacul , inabusit ca garnitura cu cartofi sau orez, sau pur si simplu dupa propria inspiratie.
Am sa postez niste fotografii facute aseara in bucatarie unde dupa ce au adormit toti ai casei am procedat la curatirea lui si pregatirea pentru iarna.
Imi cer scuze pentru culoare , becul meu din bucatarie nu are putere prea mare. Calitatea fotografiilor nu e pe masura obiectului fotografiat.Oricum daca sunteti decisi sa consumati mult verde si setea de verde nu va este satisfacuta de salata, dovlecei , spanac, loboda si alte cele, si daca doriti un bonus de la gradina dumneavoastra incercati sa cultivati aceasta planta si va veti simti pe deplin multumiti. Mai mult verde intr-o leguma nu este posibil.Trebuie sa adaug ca frunzele de mangold se oxideaza foarte repede, nu se preteaza la fiertul in aburi( se inegresc) se pot fierbe dar trebuie sa fie complet acoperite de apa iar dupa preparare trebuie consumate cat mai repede.
Dupa o incercare esuata de oparire inainte de a le congela am decis sa le bag crude , taiate fasi in pungi direct in congelator fara alte preparari.
La decongelare voi fi atenta sa le pun direct in apa clocotita sau in tigaia incinsa pt a evita deteriorarea. Imi aduc aminte ca in detaliile oferite de furnizorul de seminte era mentionat ca e un soi ce se preteaza foarte bine la congelare.
De abia astept sa vad cum se inmulteste aceasta planta pentru a obtine seminte proprii.

Ascultand prognoza meteo care a anuntat ploi, vijelii si chiar conditii de grindina m-am gandit sa adun ce mai era copt si gata de folosit de prin gradina pentru a micsora eventualele daune (milimetric). Asa ca la o raita destul de grabita prin gradina am adunat ceva legume care vor sfarsi in borcane sub forma de ghiveci sau tocana.
De cateva zile (cam o saptamana) culeg mure de gradina spre deliciul celor mici. La anul sper ca imi vor ajunge sa fac si o mica dulcetica.
Rosiile au fost mult mai multe dar nu am pus decat cateva pentru efect.
In ceea ce priveste recolta de rosii de anul acesta sunt destul de multumita desi nu au rodit decat 25- 30% din capacitatea totala de rodire . Nu pot spune ca au fost prea ingrijite dar sunt suficient de multumita.
Am pus( prima data anul acesta) 19 borcane de 800 g cu rosii in bulion dupa o reteta a bunicii, din care am consumat unul de curiozitate; au iesit bine zic eu. Si daca o vrea Bunul Dumnezeu sa nu dea piatra pe la noi voi mai pune si rosii prunisoare mai spre toamna tot la borcane.
Ma bucur ca am terminat pe moment cu gemurile si dulceturile. Ar trebui sa fac niste magiun de prune dar voi vedea daca voi reusi .
Au inceput sa se coaca piersicile. Sunt foarte multe anul acesta, mi-au desfigurat pomii la furtunile trecute. Voi vedea ce voi mai putea salva din coroanele lor la primavara.
Dupa cum s-a prezentat anul acesta , incarcat de poame se pare ca la anul nu prea vor fi .
De cand stau la curte am observat ca pomii dau rod bogat un an iar anul urmator fie e bruma; fie piatra; fie nu leaga, ceva se intampla si nu prea mai rodesc.
Desi poate bilantul la conserve e bun pana acum simt ca gradina mea are un potential mult mai mare, dar ca eu cu munca mea in salturi nu reusesc sa i-l pun in valoare. Chiar daca nu sunt o adepta a tratamentelor chimice si incerc pe cat se poate sa lucrez eco in gradina mea, lupta cu buruienile m-a sleit de puteri si mi-a intins nervii si muschii la maxim astfel incat am ajuns la concluzia ca o sa erbicidez pe anumite portiuni unde pirul si volbura mi-au sufocat terenul. Mai am si alte buruieni precum stir, susai, palamida costrei, troscot, matraguna, si altele necunoscute dar cele doua mentionate mai sus m-au bagat in sperieti. Avand in vedere ca gradina e in grija mea exclusiva , si nu pot sta prea mult la pigulit am sa iau niste masuri drastice si ajung sa ma gandesc la ce spunea o buna prietena aici de-a mea referitor la buruieni , transformand starpirea buruienilor in metafora. Probabil ca voi lua masuri mai drastice si pe alte planuri caci se pare ca acest impuls vine din interior . Trebuie sa termin odata cu ele si cu cele la propriu si cu cele de la figurat.
Va las acum sa va pregatiti de furtuna sau de ce ne-o mai rezerva viitorul apropiat si voi reveni in curand cu alte noutati .
Va urez sa gradinariti cu placere!

Trandafiri

Din agenda saptamanilor trecute

Am cules unul dintre cei patru visini pe care ii am in curte si am facut sirop pe care il vom consuma pe parcursul sezonului si dulceata .
Imi pare rau ca nu va pot posta si gustul ei aici caci aceasta ar fi meritat cu adevarat o postare.
Visinele au fost imense si foarte bine coapte. am facut in total 23 de borcanele de 340 de grame de dulceata si vreo 2 litri de sirop.
La dulceata nu am adaugat nimic in plus, am pus doar apa , zahar si visine dar pare sa nu ii lipseasca nimic.

Am adunat cele cateva agrise , rosii si albe pe care am reusit cu greu sa le salvez din manutele celor mici, cateva coacaze rosii ramase si un pumn de coacaze negre pe care le-am facut intr-o clipa de inspiratie pe toate o singura dulceata . A iesit fabuloasa si nu vreau sa va para ca ma laud dar nici mie nu-mi vine sa cred ce a iesit.
Agrisele au o capacitate de gelificare foarte mare astfel incat dulceata a fost gata foarte repede...
Au iesit trei borcanele de 340 de g de dulceata care seamana mai degraba cu un jeleu ...
Am primit si o sugestie excelenta de la o prietena: in cazul in care vreau sa fac tort cu fructe de padure pot topi putina dulceata si o pot turna deasupra caci la racire va fi ca o gelatina... Cam asa arata inainte sa o iau de pe foc...


Am cules cele cateva caise pe care le-a dat jos furtuna si am facut cu ele compot in total 8 borcane de 800 g.
Anul acesta am schimbat metoda folosita la compoturi pentru ca anul trecut am avut surprize cu zaharul . Unele au iesit prea dulci altele prea acrisoare . Asa ca am topit zaharul intai in apa l-am potrivit de dulce si apoi am introdus fructele pe care le-am fiert putin . Abia apoi am pus compotul in borcane si l-am sterilizat in continuare prin fierbere in bain-marie.
Eu la compoturi adaug pentru aroma cuisoare, dau o aroma deosebita.

Se pare ca saptamana urmatoare voi continua cu visinele si in paralel cu gradina care are mare nevoie de sapa si de eliberare de buruieni.
Am gasit o solutie pentru lada de compost pe care intentionam sa o confectionez si nu stiam din ce o voi face, dar am vazut pe mai multe bloguri de gradinarit straine, lazi de compost verde din panouri asemanatoare cu paletii nostrii atat de cautati prin sate pentru multiplele lor intrebuintari.
Asa ca am ales 4 paleti de aproximativ aceeasi marime si i-am transportat in locul in care am decis sa construiesc lada de compost.
Am oscilat indelung in alegerea locului caci tare mi-as fi dorit sa o am mai aproape de bucatarie deoarece sunt o multime de deseuri menajere vegetale care trebuie sa ajunga in ea, dar tinand cont ca cea mai mare parte de material compostabil va proveni din gradina am decis sa o pozitionez intr-un loc ferit, aproape de gradina de legume.
Acesta este primul an de compostare si deci va voi tine la curent cu progresele pe care le voi obtine si evident cu eventualul esec daca va fi cazul; cel mai dificil va fi sa sortez buruienile , caci din ce stiu eu pentru compost nu sunt bune buruienile cu seminte.
O alta activitate arzatoare pe care intentionez sa o desfasor de asemenea in premiera este o tentativa de permacultura si utilizare de mulch, stiut fiind faptul ca anul acesta este si se va mentine destul de secetos.
In acest sens am curatat de buruienile de rigoare o parcela dintr-un strat mai mare de flori unde nu am plantate flori de vara, decat narcise, si zambile . Am reusit sa ocolesc cu succes cateva petunii si galbenele crescute din semintele scuturate de anul trecut si am acoperit parcela cu doua tipuri de material, pe cea mai mare bucata am pus carton obisnuit iar pe o mica suprafata am pus hartie de ziar( reviste cu reclame) . Am udat cartonul cu apa si l-am acoperit dupa posibilitati cu frunze si plante verzi nefolositoare care s-au uscat mai apoi pe locul in care le-am asezat. Trebuie sa mentionez ca parcela respectiva nu a fost sapata de cativa ani buni din banala lipsa de timp. De ce carton? pentru a evita cresterea abundenta a buruienilor, pentru ca e bun la compostat si mentine datorita grosimii sale o mare parte de umezeala in sol. Ce am constatat este ca nu am pus suficient paios, pentru ca inca nu sunt sigura de grosimea exacta de paie sau mulch de care am nevoie pentru a asigura o protectie maxima impotriva evaporarii apei. Deci trebuie sa mai adaug strat de iarba si resturi vegetale din plante pentru a impiedica uscarea excesiva. Am plantat in parcela respectiva cateva plante din care nu au supravietuit decat cateva pentru ca a durat o zi pana am acoperit cartonul cu plante pentru uscat, iar acesta din urma a functionat practic ca o tigaie: la soare s-a incins si a ars majoritatea plantelor rasadite. Au supravietuit unele si par sa le mearga foarte bine cel putin pana acum .
Am mai plantat cateva plante zilele trecute si abia astept sa vad daca vor supravietui.
oricum mai am cate ceva plantat pe acolo dar evolutia per total e buna , nemultumirea vine insa din faptul ca am cercetat solul si ma asteptam sa fie suficient de umed si mi se pare totusi uscat .
Noroc ca a plouat mai mult in ultimul timp si umezeala e suficienta in sol.
Va prezint aici si unul din noii mei prieteni din curte care a tinut sa ma bucure zilele acestea cu un parfum inegalabil ce se resimtea in toata curtea:

Se poate vedea sub el incercarea de mulch-ing pe care am facut-o .
Intre timp cei doi crini au ajuns in doua vaze "speciale" caci am dorit sa pot impartasi bucuria pe care ei mi-au oferit-o.

Va urez sa gradinariti cu placere!

Cu putina intarziere.... agenda la zi

Cu putina intarziere va pot prezenta cate ceva din agenda mea de "gradinareasa" cum m-a numit un prieten de-al nostru de familie .O agenda de altfel foarte incarcata avand in vedere ca ea cuprinde si alte activitati in afara de cele de gradinarit stiut fiind faptul ca noi femeile mai suntem si sotii si mamici si stapanele casei...
Un scurt rezumat a ceea ce s-a intamplat si nu pot sa va arat in poze consta in urmatoarele activitati pe care le-am incheiat deja:
La capitolul fructe :
1. Recoltarea cireselor ;
2. Recoltarea capasunelor;
3. Recoltarea coditelor de cirese pentru ceai;
4. Prepararea de dulceata , gem, sirop si compot de cirese;
5.Prepararea de dulceata si sirop de capsune;
6.Am pus cateva portii de cirese pentru tarte la congelator.
Activitati ce se afla in curs de desfasurare :
1. Recoltarea coacazelor rosii si negre;
2 Recoltarea zmeurei de gradina;
Am reusit sa prepar putina dulceata de zmeura si sirop, iar coacazele am preferat sa le dau copiilor sa le manance crude pentru a beneficia la maxim de calitatile lor.
Trebuie sa recunosc ca recolta de zmeura a fost impresionanta , si inca e in desfasurare...
Cat despre recolta de coacaze va las pe dumneavostra sa apreciati spunandu-va doar ca ceea ce vedeti este doar din doi arbusti culeasa:

au fost cam 7-8 sute de grame, ciorchinii aratau superb:

Cam asa a aratat de cateva zile incoace gustarea de la ora 16 a copiilor mei :

Alte activitati care asteapta la rand :
1.Recoltarea visinelor si prepararea lor.

La capitolul legume :

La acest capitol cea mai mare parte din activitati sunt in continua desfasurare:

In primul rand si in ultimul ramane, din pacate pentru mine, sa smulg buruienile care au napadit totul din pricina lipsei mele de timp.
Voi recolta guliile pe masura ce vor fi gata de preparat. Copiii le prefera crude, dar este foarte buna si supa de gulii.
Trebuie sa adun semintele de spanac, si ridichi cand vor fi gata...
Trebuie sa mai fac loc pentru cateva rosii prunisoare soiul Roma VF , e primul an cand le cultiv si sunt curioasa daca voi reusi sa am recolta sperata.
Dar inainte de toate trebuie sa leg rosiile pe care acusi le voi si recolta caci nu am avut araci decat cativa si inca sunt in criza , si trebuie sa mai improvizez cum pot.Sper ca la anul nu o sa se mai repete aceasta problema...
Trebuie sa va spun ca de cativa ani cultiv un soi de rosii romanesti de gradina care sunt cunoscute printre legumicultori cu numele de urzicuta. Au frunzele mari si late de un verde foarte inchis tulpina si lastarii puternic dezvoltate. Rodul este relativ tarziu,sfarsitul lui iunie inceputul lui iulie, dar foarte bogat si fructul este mare carnos si in forma de gogosar incretit.
Cu siguranta le-ati vazut pe tarabe la tarani, in cursul verii. Sunt delicioase!
Am o poza pentru dumneavoastra cu prima gulie pe care am recoltat-o si am cultivat-o personal in viata mea:

In privinta plantelor medicinale sunt in plin cules de musetel, galbenele si sunatoare ( ultima trebuie sa recunosc ca de catva ani in coace mi-a pus stapanire pe gradina si mi-a oferit cantitati imense de planta pentru ceai...
In ceea ce privesc florile din gradina trebuie sa recunosc ca in afara de faptul ca le ud si ma bucur de ele nu prea reusesc sa mai fac nimc.
In privinta florilor de ghiveci insa am operat o mica modificare dictata de conditiile de mediu, si anume am restrans si asezat intr-un aranjament pe mai multe etaje aproximativ toate ghivecele la umbra sub nuc, unde nu le arde soarele si mai au putina racoare, iar apa din pamant nu dispare cu atata repeziciune... Am constatat ca le convine locul ales si se simt foarte bine acolo , si recunosc ca imi este si mai usor sa le ud.
Va sfatuiesc cu caldura sa restrangeti si dumneavoastra perimetrul de asezare al ghivecelor pe timpul verii, veti economisii timp si apa, iar efectul poate fi foarte placut...
De asemenea am hotarat sa ma limitez la numarul de ghivece existent, pentru ca cu cat sunt mai multe si mai diverse munca de intretinere este mai elaborata si mai indelungata iar eu ma lupt sa gasesc cai de eficientizare a muncii in gradina precum si de reducere a activitatilor care nu au importanta majora pentru intreagul sistem. Despre aceasta chestiune voi mai scrie sper in curand un articol separat pe care va voi invita sa il completati si comentati.
Acestea au fost pe scurt cateva activitati din partea de gradina a ograzii mele . Acum am sa iau pauza si o sa ma rentorc la lucru caci din pricina unor alte activitati casnice am ramas in urma la capitolul gradina.
Va imbratisez si va urez sa Gradinariti cu placere!

Fara cuvinte

Azi - Sunatoare

Dintre toate plantele medicinale pe care le cunosc si pe care am reusit sa le culeg cu mana mea, cea mai frumoasa mi se pare sunatoarea.
Cand ne-am mutat in curtea aceasta si a venit vara , am privit-o cu intristare ... pentru ca s-a umplut de buruieni, diverse plante pe care de obicei suntem obisnuiti sa le smulgem din gradinile noastre de legume. Dar in timp am descoperit ca unele dintre ele sunt plante cu nemaipomenite proprietati terapeutice... dintre acestea amintesc papadia, musetelul, traista ciobanului, sunatoarea , patlagina, ghimpele, lumanarica, menta, izma, trei frati patati .La acestea s-au mai adaugat galbenelele si coada soricelului, rostopasca pe care le-am plantat noi, mai tarziu.
La inceput erau ici colo cate o plantuta firava dar mai apoi au crescut din abundenta dand gradinii un aspect salbatic.
Cautand sa vad care sunt afectiunile care se pot trata cu aceste plante am constatat ca in mod exceptional multe dintre acestea le avem si noi . N-ar fi o exagerare sa afirm ca in raportul dintre cantitatea de plante crescute si afectiunile pe care le avem exista o proportionalitate perfecta.
Ce vreau sa spun este ca in masura in care exista o afectiune in familie , planta de leac creste cantitativ direct proportional cu aceasta. Astfel ca la noi in curte cel mai mult a raspandit Dumnezeu, doua plante: sunatoarea si patlagina care sunt urmate de aproape de traista ciobanului si musetel care au mai scazut in raspandire datorita masurilor drastice de restrictionare a spatiului de crestere.
Deci pentru ca Sunatoarea este in ultimii ani regina gradinii am sa va povestesc un pic despre ea.

Hypericum Perforatum sau sunatoare este cunoscuta in popor sub mai multe denumiri printre care si urmatoarele: buruiana- de -naduf, crucea- voinicului, dobrisor, floarea lui Ioan, lemnie, inchegatoare, osul-iepurelui, sunaica si altele.
Este o planta erbacee perena care este raspandita pe intreg teritoriul tarii noastre, din campie pana in zona subalpina, dar mai cu seama in zona deluroasa. Ea are o inaltime intre 20 si 1oo cm, si prezinta o tulpina lunga , care se lemnifica, ramificata , cu frunzulite ovale , cu florile dispuse in inflorescente de un galben auriu.

Principiul activ ce se gaseste in aceasta planta este o substanta numita hipericina, care are culoarea rosie-bruna . Recoltarea plantei se face in perioada de inflorire.
Aceasta planta are urmatoarele proprietati: antiinflamator pt mucoasa bronsica, genito-urinara si digestiva, antiulceros, antidiareic, coleretic, colagog, antihipertensiv, vasodilatator, antihemoragic, antihemoroidal, diuretic, sedativ, analgezic.
Poate fi folosita si in vindecarea urmatoarelor afectiuni: tulburari de vorbire, de memorie, somn agitat, accese de isterie, tensiuni nervoase, somnambulism, frica exagerata si oboseala psihica.
In aplicarea locala pe piele, actioneaza calmant, antipruriginos, trofic si protector in diferite leziuni cutanate, arsuri usoare, fisuri, escoliatii, eritem solar si fesier, precum si la diferite afectiuni oro-faringiene.
Uleiul de sunatoare, care isi mentine calitatile timp indelungat, este utilizat cu succes nu numai pentru rani proaspete, hematoame, inflamatii ganglionare, si ten aspru, dar este si un produs eficient in cazul durerilor de spate, lumbago, sciatica, si reumatism.
De asemenea se poate folosi si la sugari in perioada de colici, in care se frictioneaza burtica micutului cu ulei de sunatoare.
Pe vremuri taranii isi vindecau toate afectiunile de piele cu acest ulei si foloseau acest leac si la vindecarea animalelor din batatura, in unele zone se dadea aceasta planta ca hrana la vite pentru a le feri de boli.
De asemenea uleiul de sunatoare preparat cu ulei de in este un bun leac casnic pentru arsuri si opariri.

In speranta ca veti gasi aceasta planta sa o recoltati chiar dumneavoastra, va ofer aici cateva retete utile de preparate de sunatoare.

Maceratul in ulei - de sunatoare:

2o g. flori bine maruntite, se umecteaza cu 20ml. alcool de cel putin 70 grade, timp de 12 ore, dupa care se adauga 200 ml. ulei de floarea-soarelui si se incalzeste la abur timp de 3 ore in care se amesteca din cand in cand. Se lasa la macerat 2-3 zile iar apoi se pune in sticle inchise la culoare si se tine la loc racoros.

Plamadeala in ulei:

Florile culese pe vreme insorita, se introduc intr-o sticluta pana la gat, fara a se indesa si se toarna peste ele ulei fin de masline ( sau de in , in functie de utilizare), uleiul trebuie sa acopere plantele. Sticla astupata se lasa cateva saptamani ( dupa alte surse 6-7 zile) in soare sau langa masina de gatit. Dupa catva timp, uleiul capata o culoare rosiatica. Se filtreaza prin tifon , storcandu-se bine resturile, si se pune in sticlute de culoare inchisa.Uleiul astfel preparat isi poate pastra proprietatile si 2 ani.

Tinctura de sunatoare:

Doua maini pline de flori culese pe vreme insorita, se pun intr-un litru de rachiu, si sticla se lasa 3 saptamani in soare.
Infuzie de sunatoare:

Se fierbe apa si cand clocoteste se da la o parte. Se adauga o lingurita cu varf de planta la 250 ml apa si se lasa la infuzat 15 minute. Se strecoara si se consuma in functie de afectiunea pt care e utilizata.


Precautii:

In general este bine ca tratamentul cu sunatoare sa nu dureze mai mult de 2 luni in continuu, practicandi-se dupa acestea o pauza de cel putin 2 saptamani, intrucat favorizeaza aparitia unor simptome cum ar fi nevralgie, sensibilitate exagerata la lumina, dureri usoare de cap.
La utilizarea preparatelor de sunatoare pe piele este recomandata evitarea expunerii la soare(plaja) deoarece pot aparea reactii de fotosensibilizare.
Am citit de asemenea ca tratamentul cu sunatoare nu este indicat sa fie administrat in acelasi timp cu tratamentul medicamentos (alopat).

Sper ca va sunt de folos aceste informatii si am reusit sa va trezesc interesul pentru aceasta planta a carui gust in ceai este inconfundabil si in acelasi timp delicat si placut.

Acum va las pentru a savura ceasca de ceai cu pricina, alaturi de privelistea minunata a gradinii in plna zi de vara ...

Mutatul la tara -intre moda si constientizare

Probabil ati observat ca lumea a inceput sa fie cuprinsa de o adevarata febra a migratiei catre zona rurala din imediata apropiere a oraselor mari. E ca un exod.
Probabil ca stiti si cum se numeste aceasta moda , cuvant pe care nu am sa-l pomenesc, deoarece am ceva retineri in folosirea cuvintelor din limbi straine in vorbirea neaosa.
Nu voi pedala prea mult pe acest subiect discutat de altfel cu ardoare pe multe bloguri. Ceea ce doresc sa exprim este doar parerea personala despre aceasta realitate a zilelor noastre alaturi de cateva indemnuri de suflet.

Din pacate, multi se muta la casa nu pentru ca iubesc sau prefera viata la sat cu toate traditiile , obiceiurile si neajunsurile ei, nu pentru ca vor neaparat sa sape pamantul sau sa creasca pasari, dovada este rata de parasire si paraginire a satelor romanesti, ci pentru ca orasul nu le mai poate satisface nevoile... nevoia de spatiu , de intimitate si chiar de libertate in sensul de" fac ce vreau pe proprietatea mea".
Asist cu tristete la asa-zisa modernizare a vietii la sat , o emancipare daunatoare in care traditiile autentice si obiceiurile care fac din viata la tara ceea este ea in esenta, pierd tren pe zi ce trece...
Vad vile ridicandu-se in soare cu tabla stralucind in culori care mai de care, jeep-buri alergand pe strazile mititele cu viteza luminii...
Si cu cat mai inalt castelul "de clestar " cu atat mai dichisita si mai scumpa gradina... cu plante exotice si alte cele intretinute din greu cu instalatii de curent si irigare...
Poate va ganditi ca e o urma de invidie... nu , pentru ca nici eu nu m-am smerit sa locuiesc in casa batraneasca cu podea de balegar... nu, e tristete.
Viata mondena cu toate ale ei, lux, mofturi si pretentii a cuprins viata la sat si a coplesit-o...
Nu sunt impotriva progresului ci pur si simplu un pic conservatoare. Ceea ce merita conservat, pretuit si iubit la sat a inceput sa se stinga. Nu mai e la moda sa te imbraci in straie taranesti nici macar la sat.
Bunaoara un exemplu: in vremea copilariei mele mergeam la bunici si de Mosi se imparteau strachini si ulcele de lut impreuna cu linguri de lemn alaturi de bucatele randuite. Acum vasele sunt din portelan chinezezc de o calitate dubitabila ca sa nu mai vorbim ca nici macar frumoase nu sunt, dar sunt ieftine... Am primit si eu in satul meu o data un blid de lut ars mai mare, pe care il iubesc nespus si am intrebat si eu de ce nu s-a pastrat acest obicei... "apai s-au scumpit oalele de lut si nu numa , dar nu se mai poarta , nu mai mananca lumea din strachini de lut, s-a modernizat acum".
Poate ca nu intelegeti de ce aceste ganduri...
Traiesc de ceva timp la sat si am incercat din rasputeri sa ma acomodez cat mai mult in inima lui dar am constatat cu tristete ca sablonul dupa care doresc sa ma modelez este contrafacut. E o imitatie grosolana... si de ce ? pentru ca la randul lui satul incearca sa se integreze, sa se transforme in oras... Oamenii au vandut terenurile agricole... nimeni nu mai lucreaza pamantul decat cei care au suprafete mari si utilaje, si deci si monopol la produse. Au vandut vacile si au taiat pasarile daca nu ai pamant sa faci graunte cu ce sa le cresti... si-au luat masini si lucreaza in orasele din apropiere. Putini se mai incumeta sa isi injghebeze o mica afacere in domeniul agricol... ici colo cate o mica ferma de pasari sau, cine stie, solare pentru cultivarea legumeror timpurii...
Astfel ca eu am ajuns sa ma integrez intr-un vis care nu prea mai exista .
Inainte satul era mai intai de toate o comunitate de suflete, toate pentru unul si fiecare pentru toti; toate prezente in Biserica si toti prezenti pe camp la lucrul pamantului, dar acestea nu mai sunt acum la moda.
Am avut ieri dimineata o discutie trista cu o vecina de-a mea...
Ca majoritatea consatenilor mei, a vandut o parte din pamantul pe care il avea si in consecinta s-a apucat de renovat casa si curtea(mai exact copiii dumneaei s-au apucat).
-Buna ziua vecina ce mai faceti? intreb eu de pe balcon pentru ca am observat ca m-a zarit.
-Ce sa facem , cu treaba, uite ca ma uitam aseara pe cer si era asa de innorat de am crezut ca o sa ploua tare, dar nu a plouat .
-Da a stropit nitel, tot mai bine decat arsita, zic eu.
-Da e bine, dar trebuie sa ploua vecina, ca nu se mai face nimic pe nicaieri , bagi mana in crapatura asa e de uscat... ne pedepseste Dumnezeu ca s-a inrait lumea asta de tot, zice ea.
-Poate o sa ploua la noapte si maine (duminica), zic eu scrutand adancul cerului cautand parca niste nori mai amenintatori...
Mai bine maine sa nu ploua ca e si baiatul liber si a chemat si niste prieteni de-ai lui si vor sa termine gardul. Ce sa facem , ca nu avem cand, si dureaza prea mult ... eu mai ma rog dar asta e ei lucreaza nu pot sa stea degeaba ...
Ne-am luat la revedere, si m-am gandit ce bine ar fi sa ploua , chiar si maine numai sa ploua si chiar daca pacatele si negrija noastra au covarsit milostivirea Bunului Dumnezeu.
Spre seara a fost furtuna grozava si a plouat torential, m-am bucurat ca un copil pentru fiecare picatura ... si ma gandeam ca a ascultat Domnul rugaciunile robilor lui caci de Inaltare in biserici preotii s-au rugat pentru ploaie...
Cu durere in inima spun ca satul romanesc merita salvat , si nu de cei veniti care doresc sa se modernizeze viata la tara ci de sine insusi.
Acolo in sine este cea mai mare amenintare . Oameni lui au inceput sa renunte la obiceiurile lor din totdeauna.
Ceea ce vreau sa subliniez in acest articol nu eate de fapt desacralizarea vietii rurale ci faptul ca cei care doresc sa se mute la tara sau chiar reusesc sa o faca ar trebui sa incerce sa o faca in cunostiinta de cauza, mutatul la tara nu e o telenovela , nu e ca in filme... este de fapt , sau ar trebui sa fie o reintoarcere la origini , un drum catre simplificarea vietii cotidiene , o calatorie spre interiorul fiecaruia in dorinta de a se lipsi si mai ales curati de necesitatile induse cu care ne-am obisnuit sa traim ca si cu o a doua natura... Sufocarea de la oras nu este atat fizica cat sufleteasca . Ne-am obisnuit sa traim dupa reclame si mode . Facem si suntem ceea ce ni se spune, ca la comanda.
Cand descinzi in batatura subit devi proptriul tau sef si trebuie sa gandesti , si mai rau trebuie sa simti ce sa faci adica n-o sa vina nimeni sa-ti mai spuna nimic doar daca esti impatimit si drogat de media vei incerca sa aplici automat in continuare ceea ce ti se induce...
Ar trebui sa ne trezim . Ar trebui sa ne trezim la Viata.
Sa lasam orasul cu toate ale lui, moda, media si pretentiile si sa redevenim firesti, asa cum ne-a creat Dumnezeu cu respect si dragoste fata de El si fata de ceea ce este in jur.
Stiu ca e greu sa innoti impotriva valului... si umilitor uneori . Dar ar trebui sa ne smerim.
Sa rabdam si sa cautam sablonul original, sa incercam daca am ajuns aici sa reinviem traditia , sa cultivam pamantul, sa crestem animale, sa traim sanatos si in comuniune cu natura, sa incercam sa respectam pe cat se poate ceea ce ne inconjoara. Caci motivul cel mai important pentru care fugim de oras ar trebui sa fie , desi ne e greu sa intelegem, dorinta de a ne apropia de Dumnezeu , ia ganditi-va! ce iubim noi mai mult si mai mult la satul romanesc? -frica de Dumnezeu a taranului roman , bunul simt, simplitatea si onestitatea, solidaritatea lui cu semenii sai, credinta lui ca tot ce are este de la Dumnezeu... si oare ce sunt acestea daca nu valorile morale pe care Biserica le propovaduieste de veacuri prin Evanghelie. Daca la oras il intalnim pe Dumnezeu aproape doar in Biserica, la sat avem inca sansa sa il mai gasim si in casele oamenilor... si in inimile lor ...
E tarziu, foarte tarziu, vremurile pe care le traim sunt pe sfarsite, dar Dumnezeu mai are inca fata intoarsa catre noi, sa cautam fratilor sa traim curat, sa traim frateste si in buna intelegere cu natura care ne inconjoara, ca mutatrea la tara sa nu fie un moft si sa nu fim prilej de sminteala pentru semenii nostri . Fiti constienti ca aceasta schimbare de mediu nu inseamna o viata mai buna in ceea ce priveste nivelul de trai in sensul lui modern , inseamna o asumare a unei calitati pe care cu greu o mai intalnim azi in practica si anume aceea de taran cu tot ceea ce se intelege prin aceasta...

Curtea mea - intre refugiu si pasiune

Atunci cand ne-am mutat la tara, acum aproape 8 ani, am facut acest gest din instinct... Veti rade... da, din instinctul de conservare.
Va rog sa va imaginati, nu e greu, un turn cu 11 etaje, inconjurat ad literam de strazi din toate partile, pe de o parte tramvaiul, autobuzul... pe cealalta stadionul... deasupra copii mici, in stanga manele si in dreapta muzica lautareasca, in bucatarie- din cand in cand gandaci...
Etajul 10.
De jos din interiorul unui taxi zilnic se aude muzica cand nu e meci, desigur.
In fata blocului 3-4 locatari , mereu aceiasi beau bere fumeaza si se iau de femei... dimineata siringi de "unica" folosinta pe casa scarii...
Va veti intreba daca am stat cumva in mahala. Ei bine nu . Am stat in centru , asa zisa zona 1 imobiliara.
Dincolo de toate acestea, privelistea era minunata, aerisita nu aveam blocuri in fata geamurilor, doar o minunata priveliste spre un cartier de case cu dichis , vechi dar aranjate.
De dimineata pana seara aveam mult soare in casa , apartamentul fiind orientat spre sud aveam lumina inclusiv in baie .
Seara uneori ne plimbam prin cartierul de case, privind cu jind la gradinile lor mititele pline de flori, visand la o casuta la curte cu flori si pomi fructiferi... Dar nu ne-am facut niciodata planuri.
Pusesem candva apartamentul in vanzare, dar nimic, etajul 10 isi spunea cuvantul.
Desi eram cuprinsi de o neliniste interioara legata de conditiile sublime in care traiam ne multumeam sa oftam nemultumiti la fiecare galagie sau lift stricat...
Undeva in adancul fiintei noastre inlantuite un gand, un vis palpaia ca o flacara de lumanare "poate, cine stie, om pleca odata de aici".
Probabil ca multi sunt nemultumiti de viata pe care o duc, dar cu siguranta ca nu isi pun problema unei schimbari drastice in stilul de viata ci pur si simplu isi continua viata incercand din greu sa-i faca fata .
Dar iata ca la un moment dat o schimbare din viata noastra de familie ne-a determinat sa constientizam realitatea mai mult decat poate am dorit-o noi...
A venit bebe...
Am inceput sa renovam casa cu nadejde, cum sa vina bebe in casa nezugravita de cine stie cand...
Am amenajat camera micutului si am trecut la restul casei dar ca sa aveti o imagine mai completa trebuie sa va descriu decoratiunile "minunate" ce impodobeau peretii casei noastre: in primul rand zugraveala era in calciu cu praf de mica din acela stropit- smuls sau cum s-o fi numind modelul, ca era tare tepos si plin de praf, in al doilea rand pe colturi, pe mijloc, pe margini si pe tavan mai ales zaceau niste impletituri din gips peste care tronau niste amorasi ingalbeniti de praf si trecerea vremii... pe hol aveam peretii imbracati cu niste placi din gips maro menite sa imite lemnul care aratau mai repede a placi de teracota , pe boltita de la intrarea in hol ranjeau doi lei ... te simteai ca in pestera , picturile lupestre mai lipseau si puteam declara apartamentul piesa de muzeu... A fost un chin demontarea decoratiunilor .
Exact in mijlocul acestor manopere executate desigur de sotul meu si de mine primim un telefon de la agentie, agentie care pastrase apartamentul nostru trei ani in evidente... "Mai e valabil anuntul?"
Am fost total surprinsi... nici macar nu am prea avut timp sa ne mai gandim... intr-un sfert de or telefonul suna din nou , intrebarea s-a repetat si parca un fior de aer rece m-a cuprins... am raspuns afirmativ... mai aveam doua saptamani si un pic pana la nastere si ma intrebam in inima ce vom face? oare e bine, oare nu gresim plecand tocmai acum?
Surprizele au continuat. In urma raspunsului meu agentul imobiliar m-a intrebat daca poate sa imi faca o vizita cu potentialul client...
Au venit... i-a placut ceea ce ne placea si noua- lumina , deschiderea ....I-am povestit despre planurile noastre de amenajare si parea ca e incantat...
Dupa ce au plecat , pe seara am discutat cu sotul meu ce vom face in eventualitatea ca vom vinde... Ne gandeam sa ne retragem intr-o zona mai linistita , intr-un bloc cu patru etaje la etajul unu eventual... Dar trebuie sa spun ca eram un pic speriati ... schimbarea brusca de planuri ne-a speriat un pic , unde vom sta ce vom face...dar daca e doar o ispita si nu trebuie sa plecam... dar cum ar putea sa fie bine sa ramanem ? muzica, mizeria tramvaiul, lipsa spatiului de joaca, ce va vedea copilul nostru zilnic ? ce va invata?
Da e bine sa plecam dar unde?
Pentru a fi siguri totusi de voia lui Dumnezeu am facut cu sotul meu o conventie... sa punem un pret foarte bun, pe apartament si daca e sa plecam se va vinde asa cum e, daca nu ramanem...
Cei de la agentie au vociferat... dar clientul a fost foarte hotarat, incat m-am trezit cu el la usa .
Ne-a intrebat de pret si ne-a spus ca e hotarat sa il cumpere ...
I-am spus pretul si a acceptat , desi i s-a parut cam mult .Ne-a dat un avans sa facem cadastru si ne-a rugat sa facem totul cat mai repede ca in cel mult doua saptamani sa se mute ...
Imaginati-va dragii mei ca am inceput sa sortez si sa impachetez la lucruri. Urma sa nasc si nu stiam daca voi mai putea sa tin socoteala lor.
O parte din lucrurile noastre si cele ale lui bebe le-am dus mamei, unde urma sa stam pana gasim ceva, iar restul la tatal sotului meu...
In ziua in care am mutat ultimele lucruri si le-am dus la mama m-am internat la spital iar a doua zi am nascut.
Am cautat apoi (mai mult sotul) un apartament in zonele pe care le-am preferat noi dar nu am gasit ceea ce ne doream , tot galagie, tot muzici , igrasie si prapad... atunci sotul meu s-a gandit ca cel mai sigur si mai sanatos e sa ne mutam la curte... nimic nu e mai placut si mai natural decat o casa pe pamant cu curte de jur-imprejur cu pomi si iarba, cu flori si gradina de legume...si m-a intrebat daca sunt de acord... cum sa nu fiu, era visul meu din copilarie pe care insa nu indrazneam sa-l visez, am locuit mereu la bloc si nu se intrevedea nici o schimbare in viitorul meu.
Am cautat incoace si incolo pe unde am stiut si in cele din urma dupa o luna de cautari ne-am hotarat la curtea in care stam acum.
Nu era mai nimic in curte decat casa batraneasca si vita de vie.
Pe sotul meu l-a impresionat terenul aproximativ patrat si pe colt, proaspat sapat.
Casa arata acceptabil , avea o veranda cu coloane si arcade proaspat varuita. N-am vazut-o inauntru la inceput .In curte inflorisera zambilele albastre si ciresul... sotul parea ca se simte acasa. Am hotarat sa o cumparam.
Cand am reusit sa o luam cu precontract, am intrat prima data in curte ca stapani si am putut sa privim in tihna la ce tocmai achizitionasem... abia acum prin prisma iminentei mutari am inceput sa cercetam mai cu atentie casa. La o a doua privire casa desi frumusica pe afara ne-a cam dezumflat cand am intrat in ea. Inauntru era prapad, nu avea sobe, sau alte surse de caldura, nu avea apa curenta, peretii crapati , pe jos denivelari in "podeaua" de balegar framantat cu paie,
Casa din chirpic, avea trei camere din care una holul de la intrare si o camara mica.Prin casa circulau niste gandaci mari si negrii care merg incet , inofensivi dar infiorator de urati . Iar dupa ce ne-am mutat am constatat ca prin pereti alerga multime de soricime.
Cu toate acestea la prima vizita nu ne-am speriat pentru ca gandeam ca vom face alta casa noua in curte si nu vom locui in cea veche prea mult.
A urmat o luna incheiata in care sotul s-a mutat acolo iar eu veneam la 2 zile sa il ajut sa renovam cat de cat casuta caci voiam sa ne mutam. Am mancat cea mai buna salata din viata mea, in acea perioada , salata cu iz de libertate... fiecare respiratie era ca o usurare, desi ne era tare greu caci nu puteam duce nimic acolo din pricina mizeriei si la lighioanelor din casa si ne chinuiam cum puteam. Mancam mai mult hrana rece, salate de stevie si salata verde, ceapa verde si branza ... Afara era frig , inauntru si mai frig .Era acea perioada din an cand e mai frig in casa ca afara adica in aprilie. Infasuram pe bebe in paturi si dai si zugraveste si repara si fa curat... Am luat hidrofor; am tras apa in casa; am pus boiler ; am facut in camara baie si pe micul holulet din fata ei bucatarie; am pus un strop de gresie si faianta in baie ce ne ramasese de la apartament, am facut cat de cat curat , am placat cu polistiren pe dinauntru pentru a reduce pierderea de caldura si ne-am incalzit cu caloriferul; am sapat o mica hazna in spate si am reparat si wc -ul din curte... si ne-am mutat cu toate lucrurile gramada peste noi. Am cumparat materialele pentru casa cea noua (caramida, fier, ceva scandura si balast, ) iar in primavara anului urmator am inceput constructia.
Din centrul orasului pana la noi in curte faceam pe atunci cam 20 de minute...
Poate ca mutatul la tara e solutia unui trai mai bun , dar depinde foarte mult si de om, ce considera el un trai mai bun.
In sat avem doar strictul necesar, pentru restul trebuie sa intram in oras ....
Dar gradina, aerul, casa mult mai spatioasa, locul sigur si curat de joaca, fructele si legumele proaspete , linistea care insoteste de obicei viata la sat sunt de fapt motivele pentru care orcine ar trebui a opteze pentru a-si conserva sanatatea si a se feri de stres.
Viata la tara are si ea neajunsurile ei. Nu poti trai din agricultura, trebuie sa ai un serviciu, nu le poti avea pe toate, e important ce alegi... Dar sa nu va faceti iluzii, la curte e mai mult de munca, esti mult mai obosit seara cand te asezi in pat , si cu toate acestea tot merita caci exista si satisfactii reale. Bunaoara comparati culegerea primei rosii cultivate de tine in propria gradina cu obtinerea unui pret la oferta de rosi turcesti la supermarket; sau: o curte in care copii se joaca linistiti versus trotuarul plin de excremente de catel rasfatat din fata blocului; sau: un cer plin de stele in miez de noapte incremenit in betia unui cantec duios de mierla sau privighetoare contra petrecerii cu manele de la apartamentul de desupra ... Nu se compara! si orice om normal care mai are un strop de luciditate va prefera, va visa, va nazui ca intr-o zi sa se elibereze si sa traiasca in liniste si in armonie cu natura.
Cand ne-am mutat la curte, in primul an, am plantat pomi fructiferi, si trandafiri urcatori, la poarta.
Apoi am scos o parte din vie si am facut gradina de legume... Am adus flori din vecini , de la mama si de oriunde s-a ivit ocazia . Am plantat arbusti fructiferi si am inceput lupta cu buruenile.
Dintre toate lucrurile pe care le-am facut in acest loc, lucrul cu pamantul mi-a dat cele mai mari satisfactii.
Incetul cu incetul curtea s-a transformat de-a lungul anilor oferindu-mi in permanenta prilej de bucurie si relaxare .
Iar daca instinctul m-a scos din orasul pe atunci inca suportabil, ca pe un soarece de pe vasul care se scufunda , apai gradina aceasta aproape salbatica si plina de gazute si buruieni m-a facut sa imi traiesc viata cu pasiune... pasiune pentru ceea ce fac , pentru natura care ma inconjoara .
E atat de reconfortant sa stii ca nu esti discriminat in munca pe care o depui ca atat cat investesti in ea cel putin tot atat de mult primesti inapoi- daca nu mai mult- inmultit cu dragostea pe care o ai. Si asta pentru ca Seful acestui serviciu, e cel mai bun si bland patron, El da roada la vreme si ploaie si peste buni si peste rai , nu judeca si nu pedepseste, iar cand e vorba de rasplata intoarce inmiit... Acesta e lucrul cu pamantul, aceasta este convietuirea cu natura , slujba cea mai de pret caci patronul tau si de alfel singurul patron e Dumnezeu.
Dragii mei , a dori apropierea de natura , a nazui la eliberarea de lume si de stresul ce o insoteste este strigatul disperat al sufletului care doreste sa se apropie de Dumnezeu, de lucrurile simple si curate.
Cine nu pleaca urechea la vocea subtire a sufletului sau la timpul potrivit s-ar putea sa -si piarda linistea pentru totdeauna... A trai inseamna a respecta viata in toate formele ei , a trai nu e un simplu gest ci e un Har ... si ca orice Har trebuie valorificat. Traiti-va viata cu pasiune si cu grija caci este cel mai mare dar, faceti tot ceea ce va sta in putinta sa va eliberati de stres si tot ceea ce este artificial in ea... Apropiati-va de natura!Luati pamant in mainile dumneavoastra si framantati-l bine, veti simtiti grija si dragostea lui Dumnezeu pe pielea dumneavoastra!