Cum invelim solarul si cu ce?

Dragii mei , o initiativa pentrut anul acesta este ridicarea unui solar pentru legume ...vremea cat si vremurile ne cam obliga... Acum inainte de a va prezenta faza in care este solarelul meu va intreb pe dumneavoastra cititorii mei cu ce va mai inveliti dumneavoastra solarele mai nou ...avand in vedere ca oferta este foarte diversificata... si mai ales poate ati facut experiente cu un anume tip de folie... Astept opiniile dumnevoastra iar eu voi veni cu detalii despre ce am gasit eu si in ce stadiu de amenajare sunt ...

A venit primavara?

Dupa o indelungata lipsa...

Desi am lipsit enorm , ograda a supravietuit...e in plina amenajare ...am si un nou membru pe care cu mila lui Dumnezeu o sa vi-l prezint... dar...va mai dura putintel sa imi revin in forma si sa pot spune "si in scris" despre ce mai face ograda mea ...
Va multumesc tuturor celor care m-ati asteptat cu rabdare , si celor care ati comentat pana acum sper sa va pot oferi clipe agreabile si de acum in colo ...

Doliu in ograda...

A murit Alexia...
As vrea sa spun cuvinte marete... de lauda si admiratie cum se face la moarta unui suflet apropiat dar vorbele ar fi goale si lipsite de profunzime...
Daca exista cuvinte ce pot defini sentimentele dintre oameni acelea pot fi rostite simplu afectiune , tandrete, dragoste , respect...
Dar cum poti defini in cuvinte fara sa gresesti relatia ta cu cel care desi nu e om si nu poate intelege multe, ti-a salvat viata poate nu o data ... si ti-a umplut-o de bucurie de milioane de ori.
Stiti oare ce inseamna sa uiti noaptea poarta deschisa si sa nu-ti pese? Sa pui capul pe perna ta linistit stiind ca cineva acolo nu doarme pentru tine?.... Sau poate ar trebui sa va intreb daca stiti ce bucurie imensa iti umple sufletul cand o privesti in ochi pe cea care cu o seara inainte simtind inima vicleana a hotului a latrat cum numai ea a stiut, trezindu-te din somn in toiul noptii si buimac uitandu-te pe geam sa constati ca furul e pregatit sa-ti sara in curte... ce spaima- si ce recunostiinta si asta nu o data... In lumea ei tacuta a stiut intotdeauna cand un prieten a intrat in ograda si chiar daca nu il mai vazuse pana atunci s-a bucurat vazandu-l... Cati dinte noi recunoastem cine ne este prieten cu adevarat? si avem intelepciune ....
Ar fi multe de spus despre prietena si pazitoarea noastra poate faptul ca a disparut din viata noastra incet si fara zgomot asa cum a intrat...
Imi aduc aminte doi ochi caprui si limpezi ce ma priveau serios intr-o seara tarziu din spatele usii de la sufragerie. Casa era inca in amenajare si nu locuiam decat in bucatarie .
Sotul meu o adusese de la serviciu dupa mai multe zile in care s-a tinut de el in permanenta.
Nu stiam daca trebuie sa ma tem sau sa ma bucur.Era un ciobanesc german in plina tinerete si cu o fata de o seriozitate extaordinara ."E cuminte fata lu tata , nu musca" a spus sotul cu dragoste..." ea o sa fie cainele nostru, gaseste-i un nume frumos caci nu stiu cum o cheama".
Am botezat-o Karina pentru ca mi se parea nespus de frumoasa si dura in acelasi timp, dar am constatat ca imi raspundea cand o strig mai mult din politete... Am decis sa aflu cum o cheama si am facut o lista cu vreo 20 de posibile nume de caini... Am strigat-o pe fiecare in parte dar ma privea cu o fata gidusa parca zambind...am renuntat in curand .Era un caine de o exuberanta exploziva stia sa te bucure, dar mai ales era foarte ascultatoare.... am constatat ca nu e straina de comenzile obisnuite pe care le invata de obicei cainii dresati... si totusi un caine asa bun trebuie sa aiba un nume frumos... gandind la acest lucru si trebaluind prin bucatarie sub ochii atenti ai noului meu chirias de dincolo de usa mi-a venit in minte o soapta :" numele ei e Alexia" . M-a pufnit rasul nu m-as fi gandit niciodata la asa ceva.... dar curioasa la culme am zis sa incerc sa vad ce iese ... Ca sa fiu sigura ca nu ma inseala politetea ei i-am dat drumul in curte sa se joace putin si dupa un timp am strigat-o intr-acel fel ciudat ... intr-o secunda o vad alergand si dand din coada cu bucurie de parca nu-i venea sa creada ... nici mie ca aveam un caine cu un nume atat de bizar...
Am iubit-o toti si ea ne-a iubit pe fiecare in parte in felul ei tacut si fara cuvinte ...
Aseara cu infrigurare , m-am dus sa incui poarta... .Nu ma asteptam sa ne paraseasca atat de repede ... E o senzatie tare dureroasa ca cineva sa moara langa tine si tu sa nu poti face nimic... Simti cat esti de mic si neputincios in fata mortii , tu care treci prin viata invaluit in atata galagie ... Ti se pare ca esti atat de puternic si intelept cand viata te poarta pe val dar iata-te in fata morti fara puteri si gol...
Stim ca moartea e doar o poarta spre viata de dincolo, dar oare de ce ne inspaimanta si ne doare cand o privim in ochi? Probabil pentru ca nu suntem pregatiti sa o trecem inca... dar cand vom fi ?
Cu bine catelusa draga ....

Primiti cu colindul?

Va ofer cu drag acest colind .

Noutati din gradina

Ultimele zile au fost foarte pline.
Intru aproape zilnic in grdina pentru vajnica mea lupta cu buruienile; leg crizantemele si tufanelele care au crescut destul de inalte.
Am recoltat menta, (miroase superb) coada soricelului si recoltez inca galbenele care infloresc pe tot parcursul verii pana toamna tarziu...
Am reusit sa usuc mai multa matase de porumb anul acesta de la porumbii pe care i-am mancat impreuna cu copiii...
Am uscat cimbru.
Am reusit in sfarsit sa confectionez compostorul care a si a intrat in drepturi avand in vedere ca reusesc sa scot din gradina cantitati insemnate de resturi de fructe, legume si plante ce raman in urma debarasarii gradinii. O cantitate egala daca nu mai mare merge zilnic spre hrana la cele 3 gaste, 2 rate, 3 gaini 30 si ceva de pui si un iepuras dragalas si foarte pofticios.
Compostorul meu arata cam asa:
L-am confectionat asa cum am planuit din patru paleti prinsi cu sarma unii de altii, pozitionati cu fata spre interior.
E suficient de mare si de incapator.
Celalalt tip de ingrasamant natural pe care l-am adus asta primavara ( balegar de vaca si cal) s-a compactat si a scazut considerabil in dimensiuni. Cred ca la primavara va fi numai bun de utilizat. Langa el depozitez gainatul de la pui si ce mai adun de la iepuras cand fac curatenie.
Sper ca din anul urmator sa pot sa folosesc si compostul, pe care intentionez sa il utilizez mai mult la salate si flori( mai ales trandafiri).
Anul acesta am procedat la taieri drastice in primavara la meri. Crescusera foarte inalti si nu reuseam sa ii stropesc si nici sa ii adun. Acest soi de mar (Florina) e un fel de ionatan dar care se coace foarte tarziu. Si se matureaza in timp dupa recoltare . E un mar bun de pastrat pentru iarna . Din pacate eu nu am practicat stropirile necesare si merele desi sunt foarte frumoase majoritatea sunt viermanoase.




Un succes neasteptat l-am avut anul acesta cu trei plante pe care le-am cultivat pentru prima data.
Prima si a doua sunt doua varietati de busuioc : cel obisnuit pe care il putem vedea cel mai des in mana parinteilor cand boteaza si cealalta varietate este cea comestibila care se deosebeste de cel obisnuit prin forma si dimensiunea frunzelor( sunt viguroase si incretite, de dimensiuni variabile de un verde usor mai deschis), si prin aroma care este un pic diferita si mult mai intensa, alta deosebire este faptul ca este foarte fragil si perisabil. ( am avut batai de cap la uscare, frunzele lovite, sifonate sau indoite s-au stricat pur si simplu, si se deterioreaza foarte repede).

Asa arata in primavara si asa am recoltat eu ieri:
Iar busuiocul obisnuit care a crescut imens anul acesta arata cam asa (sau mai bine zis o parte din el):
L-am spalat si l-am atarnat cu tot respectul cuvenit pe perete, unul de o parte si celalalt de cealalta parte a usi de la intrarea principala.
Dupa cum ati observat poate busuiocul obisnuit are mai putine frunze in favoarea florilor.
Iar cea de-a treia planta noua in gradina este o "salata", mai bine zis o verzitura . Se numeste Mangold si este (dupa parerea mea) o incrucisare intre sfecla si spanac adica frunzele sunt ca la sfecla seamana si cu stevia putin ca forma dar cresc pe tije viguroase (albe- la soiul Lukulus) si gustul este pronuntat de spanac. Verdele este foarte intens dar nu asa de inchis ca la spanac.
Frunzele sunt carnoase si crete si variaza ca dimensiune ajungand( la mine in gradina ) la fabuloasa inaltime de 80 cm cu tot cu tija.
Radacina este ca o ridiche alba destul de subtire si redusa ca dimensiune.
Ceea ce va pot spune ca il consum inca din primavara cand era rasad ca e tare bun.
Se poate prepara sub forma de mancare ca spanacul , inabusit ca garnitura cu cartofi sau orez, sau pur si simplu dupa propria inspiratie.
Am sa postez niste fotografii facute aseara in bucatarie unde dupa ce au adormit toti ai casei am procedat la curatirea lui si pregatirea pentru iarna.
Imi cer scuze pentru culoare , becul meu din bucatarie nu are putere prea mare. Calitatea fotografiilor nu e pe masura obiectului fotografiat.Oricum daca sunteti decisi sa consumati mult verde si setea de verde nu va este satisfacuta de salata, dovlecei , spanac, loboda si alte cele, si daca doriti un bonus de la gradina dumneavoastra incercati sa cultivati aceasta planta si va veti simti pe deplin multumiti. Mai mult verde intr-o leguma nu este posibil.Trebuie sa adaug ca frunzele de mangold se oxideaza foarte repede, nu se preteaza la fiertul in aburi( se inegresc) se pot fierbe dar trebuie sa fie complet acoperite de apa iar dupa preparare trebuie consumate cat mai repede.
Dupa o incercare esuata de oparire inainte de a le congela am decis sa le bag crude , taiate fasi in pungi direct in congelator fara alte preparari.
La decongelare voi fi atenta sa le pun direct in apa clocotita sau in tigaia incinsa pt a evita deteriorarea. Imi aduc aminte ca in detaliile oferite de furnizorul de seminte era mentionat ca e un soi ce se preteaza foarte bine la congelare.
De abia astept sa vad cum se inmulteste aceasta planta pentru a obtine seminte proprii.

Ascultand prognoza meteo care a anuntat ploi, vijelii si chiar conditii de grindina m-am gandit sa adun ce mai era copt si gata de folosit de prin gradina pentru a micsora eventualele daune (milimetric). Asa ca la o raita destul de grabita prin gradina am adunat ceva legume care vor sfarsi in borcane sub forma de ghiveci sau tocana.
De cateva zile (cam o saptamana) culeg mure de gradina spre deliciul celor mici. La anul sper ca imi vor ajunge sa fac si o mica dulcetica.
Rosiile au fost mult mai multe dar nu am pus decat cateva pentru efect.
In ceea ce priveste recolta de rosii de anul acesta sunt destul de multumita desi nu au rodit decat 25- 30% din capacitatea totala de rodire . Nu pot spune ca au fost prea ingrijite dar sunt suficient de multumita.
Am pus( prima data anul acesta) 19 borcane de 800 g cu rosii in bulion dupa o reteta a bunicii, din care am consumat unul de curiozitate; au iesit bine zic eu. Si daca o vrea Bunul Dumnezeu sa nu dea piatra pe la noi voi mai pune si rosii prunisoare mai spre toamna tot la borcane.
Ma bucur ca am terminat pe moment cu gemurile si dulceturile. Ar trebui sa fac niste magiun de prune dar voi vedea daca voi reusi .
Au inceput sa se coaca piersicile. Sunt foarte multe anul acesta, mi-au desfigurat pomii la furtunile trecute. Voi vedea ce voi mai putea salva din coroanele lor la primavara.
Dupa cum s-a prezentat anul acesta , incarcat de poame se pare ca la anul nu prea vor fi .
De cand stau la curte am observat ca pomii dau rod bogat un an iar anul urmator fie e bruma; fie piatra; fie nu leaga, ceva se intampla si nu prea mai rodesc.
Desi poate bilantul la conserve e bun pana acum simt ca gradina mea are un potential mult mai mare, dar ca eu cu munca mea in salturi nu reusesc sa i-l pun in valoare. Chiar daca nu sunt o adepta a tratamentelor chimice si incerc pe cat se poate sa lucrez eco in gradina mea, lupta cu buruienile m-a sleit de puteri si mi-a intins nervii si muschii la maxim astfel incat am ajuns la concluzia ca o sa erbicidez pe anumite portiuni unde pirul si volbura mi-au sufocat terenul. Mai am si alte buruieni precum stir, susai, palamida costrei, troscot, matraguna, si altele necunoscute dar cele doua mentionate mai sus m-au bagat in sperieti. Avand in vedere ca gradina e in grija mea exclusiva , si nu pot sta prea mult la pigulit am sa iau niste masuri drastice si ajung sa ma gandesc la ce spunea o buna prietena aici de-a mea referitor la buruieni , transformand starpirea buruienilor in metafora. Probabil ca voi lua masuri mai drastice si pe alte planuri caci se pare ca acest impuls vine din interior . Trebuie sa termin odata cu ele si cu cele la propriu si cu cele de la figurat.
Va las acum sa va pregatiti de furtuna sau de ce ne-o mai rezerva viitorul apropiat si voi reveni in curand cu alte noutati .
Va urez sa gradinariti cu placere!

Trandafiri