Azi - Sunatoare

Dintre toate plantele medicinale pe care le cunosc si pe care am reusit sa le culeg cu mana mea, cea mai frumoasa mi se pare sunatoarea.
Cand ne-am mutat in curtea aceasta si a venit vara , am privit-o cu intristare ... pentru ca s-a umplut de buruieni, diverse plante pe care de obicei suntem obisnuiti sa le smulgem din gradinile noastre de legume. Dar in timp am descoperit ca unele dintre ele sunt plante cu nemaipomenite proprietati terapeutice... dintre acestea amintesc papadia, musetelul, traista ciobanului, sunatoarea , patlagina, ghimpele, lumanarica, menta, izma, trei frati patati .La acestea s-au mai adaugat galbenelele si coada soricelului, rostopasca pe care le-am plantat noi, mai tarziu.
La inceput erau ici colo cate o plantuta firava dar mai apoi au crescut din abundenta dand gradinii un aspect salbatic.
Cautand sa vad care sunt afectiunile care se pot trata cu aceste plante am constatat ca in mod exceptional multe dintre acestea le avem si noi . N-ar fi o exagerare sa afirm ca in raportul dintre cantitatea de plante crescute si afectiunile pe care le avem exista o proportionalitate perfecta.
Ce vreau sa spun este ca in masura in care exista o afectiune in familie , planta de leac creste cantitativ direct proportional cu aceasta. Astfel ca la noi in curte cel mai mult a raspandit Dumnezeu, doua plante: sunatoarea si patlagina care sunt urmate de aproape de traista ciobanului si musetel care au mai scazut in raspandire datorita masurilor drastice de restrictionare a spatiului de crestere.
Deci pentru ca Sunatoarea este in ultimii ani regina gradinii am sa va povestesc un pic despre ea.

Hypericum Perforatum sau sunatoare este cunoscuta in popor sub mai multe denumiri printre care si urmatoarele: buruiana- de -naduf, crucea- voinicului, dobrisor, floarea lui Ioan, lemnie, inchegatoare, osul-iepurelui, sunaica si altele.
Este o planta erbacee perena care este raspandita pe intreg teritoriul tarii noastre, din campie pana in zona subalpina, dar mai cu seama in zona deluroasa. Ea are o inaltime intre 20 si 1oo cm, si prezinta o tulpina lunga , care se lemnifica, ramificata , cu frunzulite ovale , cu florile dispuse in inflorescente de un galben auriu.

Principiul activ ce se gaseste in aceasta planta este o substanta numita hipericina, care are culoarea rosie-bruna . Recoltarea plantei se face in perioada de inflorire.
Aceasta planta are urmatoarele proprietati: antiinflamator pt mucoasa bronsica, genito-urinara si digestiva, antiulceros, antidiareic, coleretic, colagog, antihipertensiv, vasodilatator, antihemoragic, antihemoroidal, diuretic, sedativ, analgezic.
Poate fi folosita si in vindecarea urmatoarelor afectiuni: tulburari de vorbire, de memorie, somn agitat, accese de isterie, tensiuni nervoase, somnambulism, frica exagerata si oboseala psihica.
In aplicarea locala pe piele, actioneaza calmant, antipruriginos, trofic si protector in diferite leziuni cutanate, arsuri usoare, fisuri, escoliatii, eritem solar si fesier, precum si la diferite afectiuni oro-faringiene.
Uleiul de sunatoare, care isi mentine calitatile timp indelungat, este utilizat cu succes nu numai pentru rani proaspete, hematoame, inflamatii ganglionare, si ten aspru, dar este si un produs eficient in cazul durerilor de spate, lumbago, sciatica, si reumatism.
De asemenea se poate folosi si la sugari in perioada de colici, in care se frictioneaza burtica micutului cu ulei de sunatoare.
Pe vremuri taranii isi vindecau toate afectiunile de piele cu acest ulei si foloseau acest leac si la vindecarea animalelor din batatura, in unele zone se dadea aceasta planta ca hrana la vite pentru a le feri de boli.
De asemenea uleiul de sunatoare preparat cu ulei de in este un bun leac casnic pentru arsuri si opariri.

In speranta ca veti gasi aceasta planta sa o recoltati chiar dumneavoastra, va ofer aici cateva retete utile de preparate de sunatoare.

Maceratul in ulei - de sunatoare:

2o g. flori bine maruntite, se umecteaza cu 20ml. alcool de cel putin 70 grade, timp de 12 ore, dupa care se adauga 200 ml. ulei de floarea-soarelui si se incalzeste la abur timp de 3 ore in care se amesteca din cand in cand. Se lasa la macerat 2-3 zile iar apoi se pune in sticle inchise la culoare si se tine la loc racoros.

Plamadeala in ulei:

Florile culese pe vreme insorita, se introduc intr-o sticluta pana la gat, fara a se indesa si se toarna peste ele ulei fin de masline ( sau de in , in functie de utilizare), uleiul trebuie sa acopere plantele. Sticla astupata se lasa cateva saptamani ( dupa alte surse 6-7 zile) in soare sau langa masina de gatit. Dupa catva timp, uleiul capata o culoare rosiatica. Se filtreaza prin tifon , storcandu-se bine resturile, si se pune in sticlute de culoare inchisa.Uleiul astfel preparat isi poate pastra proprietatile si 2 ani.

Tinctura de sunatoare:

Doua maini pline de flori culese pe vreme insorita, se pun intr-un litru de rachiu, si sticla se lasa 3 saptamani in soare.
Infuzie de sunatoare:

Se fierbe apa si cand clocoteste se da la o parte. Se adauga o lingurita cu varf de planta la 250 ml apa si se lasa la infuzat 15 minute. Se strecoara si se consuma in functie de afectiunea pt care e utilizata.


Precautii:

In general este bine ca tratamentul cu sunatoare sa nu dureze mai mult de 2 luni in continuu, practicandi-se dupa acestea o pauza de cel putin 2 saptamani, intrucat favorizeaza aparitia unor simptome cum ar fi nevralgie, sensibilitate exagerata la lumina, dureri usoare de cap.
La utilizarea preparatelor de sunatoare pe piele este recomandata evitarea expunerii la soare(plaja) deoarece pot aparea reactii de fotosensibilizare.
Am citit de asemenea ca tratamentul cu sunatoare nu este indicat sa fie administrat in acelasi timp cu tratamentul medicamentos (alopat).

Sper ca va sunt de folos aceste informatii si am reusit sa va trezesc interesul pentru aceasta planta a carui gust in ceai este inconfundabil si in acelasi timp delicat si placut.

Acum va las pentru a savura ceasca de ceai cu pricina, alaturi de privelistea minunata a gradinii in plna zi de vara ...